Nu stiu dar de ceva zile ma simt atat de ciudat. Si
nu stiu care e motivul. O fi vremea, or fi prieteni care ma evita uneori si imi spun vorbe dureroase, oi fi eu de vina? Chiar
nu stiu. Si ce e mai important e ca
nu stiu ce sa fac! Adica, in momente ca astea imi pare rau ca am renuntat la altii, ca am aruncat amintirile frumoase in cascada uitarii, ca i-am pierdut! Si
nu stiu de ce. Poate chiar nu m-am gandit pe moment sau poate nu imi pasa atunci? Dar acum
stiu ca am gresit enorm, dar
stiu si ca unii dintre ei au meritat,
stiu ca unii profita, se folosesc. Chiar ar fi o idee minunata sa fiu si eu asa! Cred ca nu as mai avea momentele astea de ''disconfort''. Voi ce credeti? V-ati simtit vreodata asa?
Crezi in tine?
Crezi in tine?
Faci numai bine?
Nu iti e deloc rusine?
Nu te doare niciodata?
Totul e numai ciocolata?
Sau asa vrei sa pari?
Ai grija sa nu dispari!
Da,am simtit asta!Dar mi-am revenit ,si acum sunt de o mie de ori mai bine ca inainte!(cu mici exceptii,dar toti trebuie sa fim chinuiti putin,nu?:)) )
RăspundețiȘtergere/mda..Dar nu mai bine ar trebui sa ii ''chinui'' eu pe altii?>:)
RăspundețiȘtergereNu.Pentru ca ura nu pune capat urii:)
RăspundețiȘtergereSi eu am trecut prin asa ceva si cred ca cea mai buna arma in momente ca astea e indiferenta si daca un asa-zis prieten te raneste sau te evita,intoarce-i spatele..daca il tratezi cu raceala,o sa,cel putin deranjeze indiferenta ta,poate chiar o sa-l doara :D Be strong and think positive ;) :))
RăspundețiȘtergereDe multe ori ignoranta e cea mai buna arma!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult pentru sfaturi!
RăspundețiȘtergereIndiferent de hotararea pe care noi adultii o luam, mereu avem regretul abandonarii planului B. Welcome to adulthood! :)
RăspundețiȘtergere