Acum imi dau si eu seama ca frazele filosofice din filme despre viata incep sa capate culoare in realitate. Viata e o gara in care multi vin repede, si pe cat de repede vin, pe atat de repede si pleaca. Cu cat de atasezi mai mult de cineva incepe sa profite de tine sau dupa cum am spus mai sus, se plictiseste de tine. Asa e firea umana, nu ne putem impotrivi. Principiile diferite ale fiecaruia dastrama unirea celor doua persoane. Si nu, nu ma refer la iubirea dintre doua persoane de varste fragede, ma refer la
''iubirea'' atasarea dintre prieteni, adica amici. De ce imi pasa cand unii pleaca chiar daca lor nu le-ar pasa? De ce nu vreau sa ma desprind de un loc chiar daca nu imi este prea familiar? De ce trebuie sa fac eu abatere de la aceasta ''regula''? Trecand prin minunata traiectorie a firului conditionat al vietii am observat ca nu toti au conceptiile astea. Unii sunt '''pentru ei'' orice ar fi, oricand trebuie sa le iasa si lor ceva, si ceva semnificativ, adica totusi nu cumva sa ii fraieresti. Stiu ca nu sunt o prietena perfecta dar totusi cum poti fi asa nepasator, cum poti sa nu simti?
P.S: M-am gandit sa fac si eu o postare mai ''sensibiloasa''. Nu stiu de ce. Si da, stiu ca e facuta cu doua maini stangi, din pacate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu