Si acum cand am nevoie mai mult ca oricand de ''bine'', trebuie sa uit acest cuvant. Trebuie sa imbratisez pesimismul si plansul de mila. Dar nu imi place asta si daca ma cunosti stii prea bine ca ma tem de asta, ma tem de ''cumpene'', ma tem de alegeri, ma tem de orice care se poate finaliza cu un esec. As prefera sa mi se spuna verde-n fata tot, sa nu am parte de surprize si sa pot controla totul. Recunosc, sunt putin cam axata pe detinerea controlului, dar n-am ce-i face. Si acum... cum sa pun mana pe control? Cum sa franez lacrimile celorlalti? Cum sa opresc naivitatea lor asupra vietii, cum sa-i unesc?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu