Intrebarile astea ma framanta neintrerupt in acest moment. Si stiu ca am gresit. Dar totusi..Nu cred ca cineva de pe lumea asta merita durere. Acea scorpie care adesea ne frecventeaza corpul. De ce fiintele pe care incercam sa le protejam sunt supuse chinului pe care cosmarurile ni-l prezinta? De ce persoanele dragi trec prin situatii nu tocmai placute? De ce nu le poti ajuta? De ce meritam asta? De ce uneori pretuim mai mult lucrurile valoroase care defapt au pretul zero barat in statisticile bucuriei.
In clipe ca astea regret.. Si ma urasc. Nu ma pot resemna. Cum pot sa repar? In nici un fel... Nu voi mai spune nimic. Oricum i-am ranit pe toti. Si de ce tu, care ar trebui sa imi fi alaturi, ma blestemi? Daca eu sunt asa, un demon, tu ce esti? De ce nu ma incurajezi? Poate ca atunci cand iti vei da seama ca ai gresit va fi prea tarziu sa imi fii alaturi. Numai cand ne lipsesc, ne dam seama cat ii pretuim pe oameni. Si in momentul de fata doar lacrimile si somnul ma coplesesc si imi scot glontul din inima.
Cand tinem mult la o persoana,ori ne raneste,ori o ranim noi pe ea,si asa se duce de rapa totul.
RăspundețiȘtergereNu e chiar situatia aia. E pur si simplu prezentul pe care il urasc.
ȘtergereNu esti singura care uraste prezentul.-.-
ȘtergereNu cred ca e asa rau. Sunt probleme de viata adevarate ca sa zic asa...
Ștergereeu una pretuiesc doar pe cine trebuie.Colegii de clasa din liceu imi sunt majoritatea indiferenti, cei din generala habar n-am daca mai exista:))) si cei din liceu sunt ca sa fie mai mult de 99,09%:)) prefer sa nu pretuiesc pe toti si apoi nimic.
RăspundețiȘtergereNu la oamenii care ne sunt prieteni ma refer. Nu merita ei atatea lacrimi, sau cel putin unii.
Ștergere